|
|
| |
CAUTARE MARCI INREGISTRATE
CAUTARE MARCI DEPUSE CONFORM NOII LEGI A MARCILOR
75% Returnare fonduri la inregistrarea unei marci de catre UE |
|
75% RETURNARE TAXE PENTRU INREGISTRAREA MARCILOR LA NIVEL COMUNITAR
Fondul pentru IMM-uri al Uniunii Europene oferă sprijin financiar întreprinderilor mici și mijlocii (IMM-uri) cu sediul în Uniunea Europeană (UE) pentru protejarea drepturilor lor de proprietate intelectuală (PI). IMM-urile pot solicita vouchere care vor permite accesul la o rambursare parțială a taxelor plătite
Voucherele au valoare de pana la 75 % din taxele achitate pentru cererile de marca si 50 % din cererile pentru desene industriale sau extinderea de marci in tari non UE -dar nu mai mult de 1000 de Euro/marca , si se acorda pe principiul PRIMUL VENIT, PRIMUL SERVIT
Cererile se pot depune cererea în perioada 22 ianuarie 2024-06 decembrie 2024.
Fondul pentru IMM-uri 2024 dispune de fonduri limitate. Dacă se epuizează fondurile, intervalul de depunere a cererilor va fi închis înainte de data indicată.
Ce conditii trebuie sa indepliniti : 👍
intreprinderea care depune cererea trebuie să fie o microîntreprindere sau o întreprindere mică sau mijlocie (IMM) cu sediul într-un stat membru al UE.
Trebuie să pregătiți datele bancare ale întreprinderii dumneavoastră, împreună cu un extras de cont emis de bancă, în care să fie menționate următoarele detalii: denumirea băncii, pentru a identifica sursa documentului, denumirea întreprinderii, ca titular al contului, codul IBAN complet, cu codul de țară și codul BIC/SWIFT.
Trebuie să aveți certificatul de TVA/CIF al întreprinderii, eliberat de autoritatea națională competentă. Codul de identificare fiscală și denumirea întreprinderii înscrise în formularul de cerere pentru Fondul pentru IMM-uri trebuie să fie aceleași cu cele din certificat.
Ce facem noi la www.marcidesene.ro🏁
-Intocmim dosarul personal la IMM-ului-pe baza unei procuri - si il depunem la EUIPO in contul personal -
-Obtinem voucher valabil de la EUIPO pentru subventie -dureaza cam 7 zile de la data depunerii dosarului la EUIPO -
-Depunem dosarul de marca la Euipo si primim receiptul apoi aveti 30 de zile sa achitati taxa de examinare
-Dupa ce achitati taxa de marca ( -850 euro pentru o clasa/900 euro pentru doua clase si apoi 150 euro pentru orice clasa suplimentara https://www.marcidesene.ro/category/clase-nisa/ depunem in 2 luni cererea de subventie pe care EUIPO o vireaza direct in contul IMM ului in termen de o luna de la depunerea cererii
Costuri IMM uri -care nu se deconteaza -onorariu consultant care se defalcheaza astfel :
-150 euro +TVA -la inceput in etapa de deschidere si depunere dosar la EUIPO
-100 Euro +TVA -la data obtinerii voucherului de la EUIPO si depunerea cererii de marca la EUIPO
-100 Euro +TVA -la data primirii subventiei de catre IMM
Speram ca dati curs prezentei oferte si in cazul in care mai aveti intrebari nu ezitati sa ne contactati !
Noi la www.marcidesene.ro SUNTEM AICI SA VA AJUTAM SI SA VA OFERIM CEA MAI BUNA OFERTA SI SOLUTIE IN ACORD CU INTERESELE DUMNEAVOASTRA . |
|
 |
 |
 |
 |
REGULAMENTUL PRIVIND MARCA COMUNITARA |
 |
31994R0040
REGULAMENTUL CONSILIULUI (CE) nr. 40/94
din 20 decembrie 1993
privind marca comunitară
CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,
avnd n vedere Tratatul de instituire a Comunităţii Europene, n special art. 235,
avnd n vedere propunerea Comisiei1,
avnd n vedere avizul Parlamentului European2,
avnd n vedere avizul Comitetului Economic şi Social3,
ntruct este necesară promovarea unei dezvoltări armonioase a activităţilor economice n ntreaga Comunitate şi o extindere continuă şi echilibrată prin realizarea şi buna funcţionare a
unei pieţe interne care să ofere condiţii analoge celor existente pe o piaţă naţională; ntruct
realizarea unei astfel de pieţe şi ntărirea unităţii sale implică nu numai eliminarea obstacolelor din calea liberei circulaţii a mărfurilor şi liberei prestări de servicii, precum şi
stabilirea unui sistem care să asigure respectarea concurenţei, dar şi crearea condiţiilor juridice care să permită ntreprinderilor să şi adapteze ncă de la nceput activităţile de fabricare şi distribuire a bunurilor, de prestare a serviciilor conform standardelor Comunităţii;
ntruct, printre instrumentele juridice de care trebuie să dispună ntreprinderile n acest scop,
mărcile care le permit să şi identifice produsele sau serviciile n egală măsură n ntreaga
Comunitate, indiferent de frontieră, sunt, n mod deosebit, corespunzătoare;
ntruct o acţiune a Comunităţii se dovedeşte necesară pentru realizarea obiectivelor Comunităţii menţionate anterior; ntruct această acţiune constă n stabilirea unui sistem
comunitar al caracteristicilor care conferă ntreprinderilor dreptul de a dobndi, conform unei proceduri unice, caracteristici comunitare care să se bucure de o protecţie uniformă şi să aibă efecte pe ntreg teritoriul Comunităţii; ntruct se aplică principiul caracterului unitar al mărcii
comunitare, astfel exprimat, n cazul n care nu există o dispoziţie contrară n prezentul regulament;
ntruct armonizarea legislaţiilor naţionale nu poate să ridice obstacolul teritorialităţii drepturilor pe care legislaţiile statelor membre le conferă titularilor de mărci; ntruct, pentru
a permite ntreprinderilor să şi exercite fără nici o piedică o activitate economică n cadrul pieţei comune, se impune crearea unei mărci reglementate de un drept comunitar unic, care să se aplice n mod direct n toate statele membre;
ntruct Tratatul nu a prevăzut competenţe de acţiune specifice pentru crearea unui astfel de instrument juridic, este necesar să se recurgă la art. 235 din Tratat;
ntruct dreptul comunitar al mărcilor nu se substituie totuşi drepturilor mărcilor statelor membre; ntruct, ntr-adevăr, nu se dovedeşte justificată obligaţia ntreprinderilor de a-şi
1 JO C 351, 31.12.1980, p. 1 şi JO C 230, 31.08.1984, p. 1.
2 JO C 307, 14.11.1983, p. 46 şi JO C 280, 28.10.1991, p. 153.
3 JO C 310, 30.11.1981, p. 22.
depune mărcile ca mărci comunitare, mărcile naţionale rămnnd necesare ntreprinderilor care nu doresc o protecţie a mărcilor lor la scară comunitară;
ntruct dreptul asupra mărcii comunitare poate fi dobndit numai prin nregistrare, iar aceasta
se refuză n mod special dacă marca este lipsită de caracter distinctiv, dacă este ilicită sau dacă drepturile anterioare se opun acestui lucru;
ntruct protecţia conferită de marca comunitară, al cărei scop este n special garantarea funcţiei iniţiale a mărcii, este absolută n caz de identitate ntre marcă şi semn şi ntre produse sau servicii; ntruct protecţia are aceeaşi valoare n caz de similitudine ntre marcă şi semn şi
ntre produse sau servicii; se poate interpreta noţiunea de asemănare n relaţie cu riscul de confuzie; ntruct riscul de confuzie a cărui apreciere depinde de numeroşi factori şi n special de cunoaşterea mărcii pe piaţă, de asociaţia care poate fi făcută ntre semnul folosit sau nregistrat, de gradul de asemănare ntre marcă şi semn şi ntre produsele sau serviciile
desemnate, constituie condiţia specifică a protecţiei;
ntruct din principiul liberei circulaţii a mărfurilor reiese că titularul unei mărci comunitare
nu poate să interzică unui terţ folosirea produselor care sunt comercializate n cadrul Comunităţii, sub marcă, de către el nsuşi sau cu acordul său, cu excepţia cazului n care
motive legitime ndreptăţesc titularul să se opună comercializării ulterioare a produselor;
ntruct nu se justifică protejarea mărcilor comunitare şi, mpotriva acestora, orice marcă nregistrată anterior, numai n măsura n care aceste mărci sunt n mod efectiv utilizate;
ntruct marca comunitară trebuie să fie tratată ca un obiect de proprietate independent de ntreprinderea ale cărei produse sau servicii le desemnează; ntruct trebuie să poată fi
transferată, sub rezerva necesităţii superioare de a nu induce n eroare consumatorul n vederea transferului; ntruct, pe lngă aceasta, aceasta trebuie să poată fi dată n gaj unui terţ sau să facă obiectul licenţelor;
ntruct dreptul mărcilor, creat de prezentul regulament cere, pentru fiecare marcă, măsuri administrative de punere n aplicare la nivelul Comunităţii; ntruct, n consecinţă, este indispensabil ca, păstrnd structura instituţională existentă a Comunităţii şi echilibrul competenţelor, să se instituie un Birou de armonizare pe piaţa internă (mărci, desene şi modele) independent n plan tehnic şi dotat cu autonomie juridică, administrativă şi financiară
suficientă; ntruct, n consecinţă, se impune şi este potrivit să i se dea forma unui organism al Comunităţii, avnd personalitate juridică şi exercitnd competenţele executive pe care i le conferă prezentul regulament, n cadrul dreptului comunitar şi fără să aducă atingere competenţelor exercitate de instituţiile Comunităţii;
ntruct este necesar să se garanteze părţilor avute n vedere de deciziile Biroului o protecţie juridică adaptată specificităţii dreptului mărcilor; ntruct, n consecinţă, se prevede că
deciziile examinatorilor şi diverselor secţii ale Biroului pot face obiectul unui recurs; ntruct, n măsura n care instanţa a cărei decizie este atacată nu dă cştig de cauză recursului, aceasta o transferă unei camere de recurs a Biroului care hotărăşte; ntruct deciziile camerelor de recurs pot, ele nsele, să nainteze recurs n faţa Curţii de Justiţie a Comunităţii Europene, aceasta avnd att competenţa de a anula decizia atacată, ct şi de a o reforma;
ntruct, n conformitate cu Decizia Consiliului (CEE, Euratom) 88/591/CECO din 24 octombrie 1988 privind instituirea unui Tribunal de Primă Instanţă a Comunităţii Europene1,
1 JO L 319, 25.11.1988, p. 1 de modificare a JO L 241, 17.08.1989, p. 4.
modificată de Decizia CECO (CEE) 93/350/Euratom1, acesta exercită, n primă instanţă, competenţele atribuite Curţii de Justiţie de către Tratatele de instituire a Comunităţilor, n
special n privinţa recursurilor formulate n conformitate cu art. 173 al doilea paragraf din Tratatul CE, precum şi prin actele formulate pentru executarea lor, cu excepţia cazului n care există o dispoziţie contrară figurnd n actul care se referă la crearea unui organism de drept
comunitar; ntruct, n consecinţă, competenţele atribuite de prezentul regulament al Curţii de
Justiţie pentru a anula şi reforma deciziile camerelor de recurs sunt exercitate, n primă instanţă, de către Tribunal conform deciziei menţionate anterior;
ntruct, pentru a ntări protecţia mărcilor comunitare, este necesar ca statele membre să desemneze, ţinnd seama de sistemul lor naţional, un număr ct de limitat posibil de tribunale naţionale de primă instanţă şi de a doua instanţă, competente n domeniul contrafacerii şi
autenticităţii mărcii comunitare;
ntruct este indispensabil ca deciziile asupra validităţii şi contrafacerii mărcilor comunitare să
aibă efecte şi să se extindă n ntreaga Comunitate, unicul mod de a evita decizii contradictorii
ale tribunalelor şi ale Biroului şi afectarea caracterului unitar al mărcilor comunitare; ntruct
normele Convenţiei de la Bruxelles privind competenţa judiciară şi executarea deciziilor n
domeniul civil şi comercial se aplică tuturor acţiunilor n justiţie care se referă la mărcile comunitare, dacă prin aceasta nu se ncalcă prezentul regulament;
ntruct este necesară evitarea hotărrilor judecătoreşti contradictorii ca urmare a unor acţiuni
n care sunt implicate aceleaşi părţi şi care sunt formulate pentru aceleaşi fapte pe baza unei mărci comunitare şi a mărcilor naţionale paralele; ntruct, n consecinţă, atunci cnd acţiunile sunt formulate n acelaşi stat membru, mijloacele de a atinge acest obiectiv se stabilesc conform normelor de procedură naţionale, cărora prezentul regulament nu le aduce atingere, chiar dacă, atunci cnd acţiunile sunt formulate n state membre diferite, dispoziţiile inspirate
din normele privind litispendenţa şi conexitatea ale Convenţia de la Bruxelles, menţionată
anterior, se dovedesc corespunzătoare;
ntruct, pentru a asigura deplina autonomie şi independenţa Biroului, se consideră necesară dotarea cu un buget autonom ale cărui ncasări să conţină n principal produsul taxelor
datorate de către utilizatorii sistemului; ntruct procedura bugetară comunitară ncetează să se mai aplice n ceea ce priveşte subvenţiile eventuale care sunt n sarcina bugetului general al Comunităţilor Europene; ntruct, pe de altă parte, se impune ca verificarea conturilor să fie efectuată de Curtea de Conturi;
ntruct sunt necesare măsuri de punere n aplicare pentru aplicarea regulamentului, n special n ceea ce priveşte adoptarea şi modificarea unui regulament privind taxele şi a unui
regulament de punere n aplicare; ntruct se impune ca aceste măsuri să fie adoptate de către Comisie, asistată de un comitet de reprezentanţi ai statelor membre, conform normelor de
procedură stabilite n art. 2 procedura III varianta (b) din Decizia Consiliului 87/373/CEE din
13 iulie 1987 de stabilire a modalităţilor de exercitare a competenţelor de punere n aplicare
ale Comisiei2,
ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:
TITLUL I
1 JO L 144, 16.06.1993, p. 21.
2 JO L 197, 18.07.1987, p. 33.
DISPOZIŢII GENERALE
Articolul 1
Marca comunitară
(1) Mărcile de produse sau servicii nregistrate n condiţiile şi conform modalităţilor
prevăzute n prezentul regulament sunt denumite n continuare mărci comunitare.
(2) Marca comunitară are un caracter unitar. Are aceleaşi efecte n ntreaga Uniune Europeană: nu poate fi nregistrată, transferată, nu poate face obiectul unei renunţări, al unei
decizii de revocare a drepturilor de titular sau de nulitate şi folosirea sa nu poate fi interzisă dect n cadrul Uniunii. Acest principiu se aplică n afară de cazul n care există dispoziţii
contrare n prezentul regulament.
Articolul 2
Biroul
Se instituie un Birou de armonizare pe piaţa internă (mărci, desene şi modele), denumit n continuare Birou.
Articolul 3
Capacitatea de a acţiona
n sensul punerii n aplicare a prezentului regulament se consideră persoane juridice societăţile şi celelalte entităţi juridice care, n termenii legislaţiei care li se aplică, au capacitatea, n nume propriu, de a fi titulari de drepturi sau obligaţii de orice natură, de a ncheia contracte sau de a ntocmi alte acte juridice şi de a intenta acţiune n justiţie.
TITLUL II
DREPTUL MĂRCILOR
SECŢIUNEA 1
DEFINIREA ŞI DOBNDIREA MĂRCII COMUNITARE
Articolul 4
Semne care pot constitui o marcă comunitară
Pot constitui mărci comunitare toate semnele care pot avea o reprezentare grafică, n special cuvintele, inclusiv numele de persoane, desenele, literele, cifrele, forma produsului sau a
ambalajului său, cu condiţia ca astfel de semne să permită distincţia ntre produsele sau serviciile unei ntreprinderi de cele ale altora.
Articolul 5
Titularii mărcilor comunitare
(1) Pot fi titulari ai mărcilor comunitare persoanele fizice sau juridice, inclusiv entităţile de
drept public, care sunt:
(a) resortisanţi ai statelor membre;
(b) resortisanţi ai altor state care au participat la Convenţia de la Paris privind protecţia
proprietăţii industriale, denumită n continuare Convenţia de la Paris
sau
(c) resortisanţi ai statelor care nu sunt participante la Convenţia de la Paris, care domiciliază,
au sediul sau au o unitate industrială sau comercială efectivă şi sigură pe teritoriul Comunităţii sau al unui stat participant la Convenţia de la Paris
sau
(d) resortisanţi, alţii dect cei menţionaţi la lit. (c), ai unui stat care nu a participat la
Convenţia de la Paris şi care, conform constatărilor publicate, acordă resortisanţilor tuturor statelor membre aceeaşi protecţie, ca şi cetăţenilor săi n ceea ce priveşte mărcile şi
care, atunci cnd resortisanţii statelor membre trebuie să aducă dovada nregistrării mărcii n ţara de origine, recunoaşte nregistrarea mărcii comunitare ca pe o astfel de dovadă.
(2) Pentru a pune n aplicare alin. (1) apatrizii, aşa cum sunt definiţi n art. 1 din Convenţia
privind statutul apatrizilor, semnată la New York la 28 septembrie 1954, şi refugiaţii, aşa cum
sunt definiţi n art. 1 din Convenţia privind statutul refugiaţilor, semnată la Geneva la 28 iulie 1951 şi modificată de Protocolul privind statutul refugiaţilor, semnat la New York la 31
ianuarie 1967, sunt consideraţi ca provenind din statul n care au reşedinţa permanentă.
(3) Resortisanţii unui stat menţionat n alin. (1) lit. (d) trebuie să dovedească faptul că marca
pentru care a fost depusă o cerere de marcă comunitară face obiectul unei nregistrări n statul de origine, n afară de cazul n care, conform constatărilor publicate, mărcile resortisanţilor statelor membre nu sunt nregistrate n statul de origine respectiv, fără să fie necesară dovada
nregistrării anterioare ca marcă comunitară sau ca marcă naţională ntrun stat membru.
Articolul 6
Modul de dobndire al mărcii comunitare
Marca comunitară se dobndeşte prin nregistrare.
Articolul 7
Motive categorice de refuz
(1) Se refuză la nregistrare:
(a) semnele care nu sunt conforme cu art. 4;
(b) mărcile care sunt lipsite de caracter distinctiv;
(c) mărcile care sunt compuse exclusiv din semne sau indicaţii ce pot să servească, n comerţ,
pentru a desemna specia, calitatea, cantitatea, destinaţia, valoarea, provenienţa geografică
sau data fabricaţiei produsului sau a prestării serviciului sau alte caracteristici ale acestora;
(d) mărcile care sunt compuse exclusiv din semne sau indicaţii devenite uzuale n limbajul curent sau n normele de loialitate şi constanţă ale comerţului;
(e) semnele constituite exclusiv din:
(i) forma impusă de natura nsăşi a produsului
sau
(ii) forma produsului necesară pentru obţinerea unui rezultat tehnic
sau
(iii) forma care dă o valoare substanţială produsului;
(f) mărcile care sunt contrare ordinii publice sau bunelor moravuri;
(g) mărcile care sunt de natură să nşele publicul consumator, de exemplu asupra naturii,
calităţii sau provenienţei geografice a produsului sau a serviciului;
(h) mărcile care, n lipsa autorizaţiei autorităţilor competente, trebuie refuzate n conformitate
cu art. 6b din Convenţia de la Paris;
(i) mărcile care au insigne, embleme sau ecusoane, altele dect cele menţionate n art. 6b din
Convenţia de la Paris, şi care prezintă un interes public special, cu excepţia cazului n care nregistrarea lor a fost autorizată de autoritatea competentă.
(2) Alin. (1) se aplică chiar dacă motivele de refuz nu există dect ntr-o parte a Comunităţii.
(3) Alin. (1) lit. (b), (c) şi (d) nu se aplică pentru produsele sau serviciile pentru care se cere
nregistrarea, dacă marca a dobndit un caracter distinctiv după ce a fost folosită.
Articolul 8
Motive relative de refuz
(1) n urma contestaţiei titularului unei mărci anterioare, nregistrarea mărcii cerute se refuză atunci cnd:
(a) aceasta este identică cu marca anterioară şi cnd produsele sau serviciile pentru care marca a fost cerută sunt identice cu cele pentru care este protejată marca anterioară;
(b) din cauza identităţii sau asemănării sale cu marca anterioară şi din cauza identităţii sau asemănării produselor sau serviciilor pe care le desemnează cele două mărci, există un risc de confuzii n mintea consumatorului din teritoriul n care este protejată marca anterioară;
riscul de confuzie presupune riscul de asociere cu marca anterioară.
(2) n sensul alin (1), mărci anterioare reprezintă:
(a) mărcile a căror dată de depunere este anterioară cererii de marcă comunitară, ţinnd cont,
dacă este cazul, de dreptul la prioritate invocat n sprijinul acestor mărci şi care aparţin
următoarelor categorii:
(i) mărcile comunitare;
(ii) mărcile nregistrate ntr-un stat membru sau, n ceea ce priveşte Belgia, Luxemburg şi Olanda, la Biroul mărcilor din Benelux;
(iii) mărcile care au făcut obiectul unei nregistrări internaţionale, avnd efect ntr-un stat
membru;
(b) cererile de mărci menţionate la lit. (a), sub rezerva nregistrării lor;
(c) mărcile care, la data depunerii cererii de marcă comunitară sau, dacă este cazul, la data priorităţii invocate n sprijinul cererii de marcă comunitară, sunt foarte cunoscute ntr-un stat membru n sensul art. 6a din Convenţia de la Paris.
(3) n urma contestaţiei titularului mărcii, nregistrarea unei mărci se refuză, de asemenea, atunci cnd este cerută de agentul sau reprezentantul titularului mărcii, n numele său şi fără acordul titularului, n afară de cazul n care acest reprezentant şi justifică acţiunile.
(4) n urma contestaţiei titularului unei mărci nenregistrate sau a unui alt semn utilizat n domeniul afacerilor a cărui incidenţă nu este numai pe plan local, nregistrarea mărcii cerute se refuză, n cazul şi n măsura n care, n conformitate cu dreptul statului membru căruia i se
aplică acest semn:
(a) au fost dobndite drepturi pentru acest semn naintea datei de depunere a cererii de marcă comunitară sau, dacă este cazul, naintea datei priorităţii invocate n sprijinul cererii de
marcă comunitară;
(b) acest semn dă titularului dreptul de a interzice utilizarea unei mărci mai recente.
(5) n urma contestaţiei titularului unei mărci anterioare n sensul alin. (2), nregistrarea mărcii cerute se refuză, de asemenea, dacă este identică sau asemănătoare cu marca anterioară
şi dacă e destinată să fie nregistrată pentru produse sau servicii care nu sunt asemănătoare celor pentru care este nregistrată marca anterioară, atunci cnd, n cazul unei mărci
comunitare anterioare, aceasta se bucură de renume n cadrul Comunităţii şi, n cazul unei mărci naţionale anterioare, se bucură de renume n respectivul stat membru şi dacă folosirea fără un motiv ntemeiat a mărcii cerute ar aduce un profit necuvenit din caracterul distinctiv
sau din renumele mărcii anterioare sau dacă le-ar aduce atingere.
SECŢIUNEA 2
EFECTELE MĂRCII COMUNITARE
Articolul 9
Dreptul conferit de marca comunitară
(1) Marca comunitară conferă titularului său un drept exclusiv. Titularul este abilitat să
interzică oricărui terţ, fără acordul său, să folosească n domeniul afacerilor:
(a) un semn identic cu marca comunitară pentru produse sau servicii identice cu cele pentru care este nregistrată;
(b) un semn pentru care, din cauza identităţii sau asemănării sale cu marca comunitară şi din cauza identităţii sau asemănării produselor sau serviciilor sub incidenţa mărcii comunitare şi a semnului, există un risc de confuzie n mintea consumatorului; riscul de confuzie
cuprinde riscul de asociere ntre semn şi marcă;
(c) un semn identic sau asemănător cu marca comunitară pentru produse sau servicii care nu sunt asemănătoare cu cele pentru care este nregistrată marca comunitară, atunci cnd
aceasta se bucură de renume n Comunitate şi cnd folosirea semnului fără motiv ntemeiat aduce un profit necuvenit din caracterul distinctiv sau din renumele mărcii comunitare sau le aduce prejudiciu.
(2) Dreptul poate fi interzis, n special, dacă sunt ndeplinite condiţiile prevăzute n alin. (1):
(a) să se aplice semnul pe produse şi pe ambalajul lor;
(b) să se ofere produsele sau să se comercializeze sau să fie deţinute cu aceste scopuri sau să ofere sau să asigure servicii sub semnul respectiv;
(c) să importe sau să exporte produsele sub acest semn;
(d) să utilizeze semnul n actele de afaceri şi publicitate.
(3) Dreptul conferit de marca comunitară nu este opozabil terţilor dect de la data publicării
nregistrării mărcii. Totodată poate fi cerută o indemnizaţie rezonabilă pentru fapte ulterioare publicării unei cereri de marcă comunitară care, după publicarea nregistrării mărcii, ar fi
interzise n virtutea acesteia. Tribunalul sesizat nu poate hotăr att timp ct nregistrarea nu a fost publicată.
Articolul 10
Reproducerea mărcii comunitare n dicţionare
Dacă reproducerea unei mărci comunitare ntr-un dicţionar, o enciclopedie sau o lucrare asemănătoare de consultat dă impresia că aceasta constituie termenul generic al bunurilor sau serviciilor pentru care este nregistrată marca, editorul se ocupă, la cererea titularului mărcii comunitare, ca reproducerea mărcii comunitare să fie, cel mai trziu n ediţia următoare a
lucrării, nsoţită de indicaţia că este vorba despre o marcă nregistrată.
Articolul 11
Interdicţia de a utiliza marca comunitară nregistrată n numele unui agent sau al unui reprezentant
Dacă o marcă comunitară a fost nregistrată n numele agentului sau reprezentantului titularului acestei mărci, fără autorizaţia titularului, acesta are dreptul de a se opune utilizării
Şters: atat mărcii sale de către agentul sau reprezentantul său, dacă nu a autorizat această utilizare, n
afară de cazul n care agentul sau reprezentantul şi justifică acţiunile.
Articolul 12
Limitarea efectelor mărcii comunitare
Dreptul conferit de marca comunitară nu permite titularului să interzică unui terţ folosirea, n afaceri, a:
(a) numelui sau adresei sale;
(b) indicaţiilor privind tipul, calitatea, cantitatea, destinaţia, valoarea, provenienţa geografică,
perioada producerii produsului sau prestării serviciului sau a altor caracteristici ale acestora;
(c) mărcii, atunci cnd se impune indicarea destinaţiei unui produs sau a unui serviciu, n special cnd este accesoriu sau piesă detaşată,
att timp ct această folosire se face conform uzanţei legale n domeniul industrial sau comercial.
Articolul 13
Epuizarea dreptului conferit de marca comunitară
(1) Dreptul conferit de marca comunitară nu permite titularului să interzică folosirea acesteia
pentru produse care au fost scoase pe piaţă n Comunitate sub această marcă de către titular sau cu acordul său.
(2) Alin. (1) nu se aplică atunci cnd motive legitime l ndreptăţesc pe titular să se opună comercializării ulterioare a produselor, n special atunci cnd starea produselor se modifică sau se alterează după scoaterea lor pe piaţă.
Articolul 14
Aplicarea complementară a dreptului naţional n domeniul contrafacerii
(1) Efectele mărcii comunitare sunt stabilite exclusiv de dispoziţiile prezentului regulament.
De altfel, prejudiciile unei mărci comunitare sunt reglementate de dreptul naţional privind prejudiciile aduse unei mărci naţionale n conformitate cu dispoziţiile din titlul X.
(2) Prezentul regulament nu exclude că unele acţiuni privind marca comunitară sunt intentate pe baza dreptului statelor membre privind, n special, răspunderea civilă şi concurenţa
neloială.
(3) Normele de procedură aplicabile se stabilesc n conformitate cu dispoziţiile din titlul X.
SECŢIUNEA 3
UTILIZAREA MĂRCII COMUNITARE
Articolul 15
Utilizarea mărcii comunitare
(1) Dacă, n termen de cinci ani de la data nregistrării, marca comunitară nu a făcut obiectul unei utilizări importante n Comunitate pentru produsele sau serviciile pentru care este nregistrată sau, dacă această utilizare a fost suspendată pe o perioadă nentreruptă de cinci
ani, marca comunitară suportă sancţiunile prevăzute n prezentul regulament, n afară de cazul
n care există un motiv ntemeiat pentru nefolosire.
(2) De asemenea, se consideră ca utilizare n sensul alin. (1):
(a) folosirea mărcii comunitare sub o formă care diferă prin elemente care nu schimbă caracterul distinctiv al mărcii n forma n care aceasta a fost nregistrată;
(b) aplicarea mărcii comunitare pe produsele sau pe ambalajul lor n Comunitate, numai cu scopul exportului.
(3) Utilizarea mărcii comunitare cu acordul titularului se consideră ca utilizare făcută de către titular.
SECŢIUNEA 4
MARCA COMUNITARĂ CA OBIECT DE PROPRIETATE
Articolul 16
Asimilarea mărcii comunitare cu marca naţională
(1) Exceptnd o dispoziţie contrară a art. 17 24, marca comunitară ca obiect de proprietate se consideră, n totalitatea sa şi pe ntreg teritoriul Comunităţii, ca o marcă naţională
nregistrată n statul membru n care, conform registrului mărcilor comunitare:
(a) titularul şi are sediul sau domiciliul la data respectivă
sau
(b) dacă nu se aplică lit. (a), titularul are o ntreprindere la data respectivă.
(2) n cazurile care nu sunt prevăzute n alin. (1), statul membru menţionat n acest alineat este acela n care şi are sediul Biroul.
(3) Dacă mai multe persoane sunt nscrise n registrul mărcilor comunitare n calitate de
cotitulari, alin. (1) se aplică primului nscris, n lipsa acestuia, se aplică n ordinea nscrierii
următorilor cotitulari. Atunci cnd alin. (1) nu se aplică nici unuia dintre cotitulari, se aplică
alin. (2).
Articolul 17
Transferul
(1) Marca comunitară poate, independent de transferul ntreprinderii, să fie transferată pentru
toate sau pentru o parte dintre produsele sau serviciile pentru care este nregistrată.
(2) Transferul ntreprinderii n totalitate implică transferul mărcii comunitare, n afară de
cazul n care, n conformitate cu legislaţia care se aplică transferului, există o convenţie
contrară sau n cazul n care aceasta rezultă n mod evident din circumstanţe. Această
dispoziţie se aplică obligaţiei contractuale de transfer a ntreprinderii.
(3) Fără a aduce atingere alin. (2), ncetarea mărcii comunitare trebuie făcută n scris şi cere
semnătura părţilor contractului, n afară de cazul n care rezultă dintro hotărre
judecătorească; n caz contrar ncetarea este nulă.
(4) Dacă rezultă n mod vădit din documente care stabilesc că din cauza transferului marca
comunitară va fi n măsură să inducă n eroare consumatorul, n special asupra naturii, calităţii
sau provenienţei geografice a produselor sau serviciilor pentru care este nregistrată, Biroul
refuză să nregistreze transferul n afară de cazul n care urmaşul legal acceptă să limiteze
nregistrarea mărcii comunitare pentru produsele sau serviciile n privinţa cărora nu induce n
eroare.
(5) La cererea uneia din părţi, transferul se nscrie n registru şi se publică.
(6) Att timp ct transferul nu a fost nscris n registru, urmaşul legal nu poate să se prevaleze
de drepturile care decurg din nregistrarea mărcii comunitare.
(7) Atunci cnd trebuie să se respecte termenele impuse de Birou, urmaşul legal poate să facă
Biroului declaraţiile prevăzute n acest scop, de ndată ce acesta a primit cererea de
nregistrare a transferului.
(8) Toate documentele care trebuie notificate titularului mărcii comunitare, conform art. 77,
se adresează persoanei nregistrate n calitate de titular.
Articolul 18
Transferul unei mărci nregistrate n numele unui agent
Dacă o marcă comunitară a fost nregistrată n numele agentului sau reprezentantului
titularului acestei mărci, fără autorizarea titularului, acesta are dreptul de a reclama transferul
respectivei nregistrări n avantajul său, n afară de cazul n care acest agent sau reprezentant
şi justifică acţiunile.
Articolul 19
Drepturi reale
(1) Marca comunitară poate, independent de ntreprindere, să fie dată n gaj sau să facă
obiectul unui alt drept real.
(2) La cererea uneia dintre părţi, drepturile menţionate n alin. (1) se nscriu n registru şi se
publică.
Articolul 20
Executarea silită
(1) Marca comunitară poate să facă obiectul unor măsuri de punere n aplicare silită.
(2) n materie de procedură de punere n aplicare silită asupra unei mărci comunitare,
competenţa exclusivă aparţine tribunalelor şi autorităţilor statului membru stabilit conform
art. 16.
(3) La cererea uneia dintre părţi, executarea silită se nscrie n registru şi se publică.
Articolul 21
Procedura de faliment sau proceduri analoge
(1) Pnă la intrarea n vigoare n statele membre a dispoziţiilor comune n domeniu, o marcă
comunitară nu poate fi cuprinsă ntr-o procedură de faliment sau ntr-o procedură analogă
dect n statul membru n care a fost aplicată pentru prima dată o astfel de procedură, n
sensul legii naţionale sau convenţiilor care se aplică n domeniu.
(2) Cnd o marcă comunitară se ncadrează ntr-o procedură de faliment sau ntr-o procedură
analogă, nscrierea n acest sens se trece n registru şi se publică la cererea instanţei naţionale
competente.
Articolul 22
Licenţa
(1) Marca comunitară poate face, integral sau parţial, obiectul licenţelor pentru produsele sau
serviciile pentru care este nregistrată şi pentru ntreaga Comunitate sau numai pentru o parte
din aceasta. Licenţele pot fi exclusive sau neexclusive.
(2) Titularul mărcii comunitare poate invoca drepturile conferite de această marcă mpotriva
unui licenţiat care ncalcă una dintre clauzele contractului de licenţă n ceea ce priveşte durata,
forma acoperită de nregistrarea sub care marca poate fi utilizată, natura produselor sau
serviciilor pentru care se acordă licenţa, teritoriul pe care poate fi aplicată marca ori calitatea
produselor fabricate sau serviciilor prestate de licenţiat.
(3) Fără a aduce atingere prevederilor din contractul de licenţă, licenţiatul nu poate să
angajeze o procedură privind contrafacerea unei mărci comunitare, dect cu acordul titularului
acestuia. Totuşi, titularul unei licenţe exclusive poate să angajeze o astfel de procedură dacă,
după somaţie, titularul mărcii nu intentează el nsuşi o acţiune de constatare a contrafacerii
ntr-un termen corespunzător.
(4) Oricărui licenţiat i este permis să intervină n procedura de constatare a contrafacerii
angajată de titularul mărcii comunitare n scopul de a obţine repararea prejudiciului de care se
face vinovat.
(5) La cererea uneia din părţi, acordarea sau transferul unei licenţe de marcă comunitară se
nscrie n registru şi se publică.
Articolul 23
Opozabilitatea faţă de terţi
(1) Actele juridice privind marca comunitară prevăzute n art. 17, 19 şi 22 nu sunt opozabile
faţă de terţi n toate statele membre dect după nscrierea n registru. Totuşi, naintea
nscrierii, un astfel de act este opozabil faţă de terţii care au dobndit drepturi asupra mărcii
după data acestui act, dar care aveau cunoştinţă de acesta n timpul dobndirii acestor
drepturi.
(2) Alin. (1) nu se aplică unei persoane care dobndeşte marca comunitară sau un drept asupra
mărcii comunitare prin transferul ntregii ntreprinderi sau prin orice altă succesiune cu titlu
universal.
(3) Opozabilitatea faţă de terţi a actelor juridice menţionate n art. 20 se reglementează de
dreptul statului membru stabilit n conformitate cu art. 16.
(4) Pnă la intrarea n vigoare ntre statele membre a dispoziţiilor comune n domeniul
falimentului, opozabilitatea faţă de terţi a procedurii de faliment sau a unor proceduri analoge
se reglementează de dreptul statului membru n care a fost n primul rnd aplicată o asemenea
procedură, n sensul legii naţionale sau al convenţiilor care se aplică n domeniu.
Articolul 24
Cererea de marcă comunitară ca obiect de proprietate
Art. 16 23 se aplică n cazul cererilor de mărci comunitare.
TITLUL III
CEREREA DE MĂRCI COMUNITARE
SECŢIUNEA 1
DEPUNEREA CERERII ŞI CONDIŢIILE PE CARE TREBUIE SĂ LE
NDEPLINEASCĂ
Articolul 25
Depunerea cererii
(1) Cererea de marcă comunitară se depune, la alegerea solicitantului:
(a) la Birou
sau
(b) la Serviciul central al proprietăţii industriale al unui stat membru sau la Biroul mărcilor
din Benelux. O cerere astfel depusă are aceleaşi efecte ca şi cum ar fi fost depusă la Birou
la aceeaşi dată.
(2) După ce a fost depusă cererea la Serviciul central al proprietăţii industriale dintr-un stat
membru sau la Biroul mărcilor din Benelux, acest serviciu, respectiv birou, ia toate măsurile
necesare pentru a transmite cererea la Biroul comunitar al mărcilor n termen de două
săptămni de la depunere. Serviciul, respectiv biroul, poate cere solicitantului o taxă care să
nu depăşească costul administrativ aferent primirii şi transmiterii cererii.
(3) Cererile menţionate n alin. (2) care ajung la Birou după expirarea termenului de o lună de
la depunerea lor se consideră retrase.
(4) După zece ani de la intrarea n vigoare a prezentului regulament, Comisia ntocmeşte un
raport privind funcţionarea sistemului de depunere a cererilor de marcă comunitară, aducnd
propuneri care să modifice acest sistem, dacă este cazul.
Articolul 26
Condiţii pe care cererea trebuie să le ndeplinească
(1) Cererea de marcă comunitară trebuie să conţină:
(a) o cerere nregistrată a unei mărci comunitare;
(b) datele care permit identificarea solicitantului;
(c) lista produselor sau serviciilor pentru care se cere nregistrarea;
(d) reproducerea mărcii.
(2) Cererea de marcă comunitară necesită plata unei taxe de depunere şi, dacă este cazul, a
unora sau mai multor taxe, n funcţie de situaţie.
(3) Cererea de marcă comunitară trebuie să ndeplinească condiţiile prevăzute de
regulamentul de punere n aplicare menţionat n art. 140.
Articolul 27
Data depunerii
Data depunerii cererii de marcă comunitară este aceea la care solicitantul a prezentat la Birou
sau, dacă cererea a fost depusă la Serviciul central al proprietăţii industriale al unui stat
membru sau la Biroul mărcilor din Benelux, documente care să conţină elementele menţionate
n art. 26 alin. (1), sub rezerva plăţii taxei de depunere n termen de o lună de la data depunerii
documentelor.
Articolul 28
Clasificare
Produsele şi serviciile pentru care se depun mărci comunitare se clasifică conform clasificării
prevăzute n regulamentul de punere n aplicare.
SECŢIUNEA 2
PRIORITATEA
Articolul 29
Dreptul de prioritate
(1) Cel care a depus n mod repetat o marcă ntrunul sau pentru unul dintre statele
participante la Convenţia de la Paris sau urmaşul lui legal, se bucură, pentru a efectua
depunerea unei cereri de marcă comunitară pentru aceeaşi marcă şi pentru produse sau servicii
identice cu sau cuprinse n cele pentru care a fost depusă această marcă, de un drept de
prioritate n termen de şase luni de la data depunerii primei cereri.
(2) Se recunoaşte ca dnd drept de prioritate orice depunere care are valoarea unei depuneri
naţionale regulate n temeiul legislaţiei naţionale a statului n care a fost efectuată sau n
temeiul acordurilor bilaterale sau multilaterale.
(3) Prin depunere naţională regulată trebuie să se nţeleagă orice depunere care este suficientă
pentru a stabili data la care a fost depusă cererea, oricare ar fi situaţia ulterioară a acestei
cereri.
(4) Se consideră ca primă cerere, a cărei dată de depunere este punctul de plecare al
termenului de prioritate, o cerere ulterioară depusă pentru aceeaşi marcă, pentru produse sau
servicii identice şi n sau pentru acelaşi stat ca o primă cerere anterioară, cu condiţia ca
această cerere anterioară, la data depunerii cererii ulterioare, să fi fost retrasă, abandonată sau
respinsă, fără să fi fost supusă consultării publice şi fără să lase să subziste drepturi, de
asemenea să nu fi servit ncă drept bază pentru revendicarea dreptului de prioritate. Cererea
anterioară nu mai poate atunci să servească drept bază pentru revendicarea dreptului de
prioritate.
(5) Dacă prima depunere sa efectuat ntrun stat care nu a participat la Convenţia de la Paris,
dispoziţiile din alin. (1) (4) nu se aplică dect n măsura n care acest stat, conform unor
constatări publicate, acordă, pe baza unei prime depuneri efectuate la Birou, un drept de
prioritate supus unor condiţii şi avnd efecte echivalente celor prevăzute n prezentul
regulament.
Articolul 30
Revendicarea priorităţii
Solicitantul care vrea să se prevaleze de prioritatea unei depuneri anterioare este obligat să
dea o declaraţie de prioritate şi să facă o copie a cererii anterioare. Dacă limba cererii
anterioare nu este una din limbile Biroului, solicitantul este obligat să facă o traducere a
cererii anterioare ntruna din aceste limbi.
Articolul 31
Efectul dreptului de prioritate
Prin efectul dreptului de prioritate, data de prioritate se consideră aceea a depunerii cererii de
marcă comunitară n sensul stabilirii anteriorităţii drepturilor.
Articolul 32
Valoarea de depunere naţională a cererii
Cererea de marcă comunitară căreia i s-a acordat o dată de depunere are, n statele membre,
valoarea unei depuneri naţionale regulate, ţinnd seama, dacă este cazul, de dreptul de
prioritate invocat n sprijinul cererii de marcă comunitară.
SECŢIUNEA 3
PRIORITATEA EXPUNERII
Articolul 33
Prioritatea expunerii
(1) Dacă solicitantul unei mărci comunitare a prezentat, sub marca depusă, produse sau
servicii n cadrul unei expoziţii internaţionale oficiale sau recunoscute oficial n sensul
Convenţiei privind expoziţiile internaţionale, semnată la Paris la 22 noiembrie 1928 şi
revizuită ultima dată la 30 noiembrie 1972, poate, cu condiţia de a depune cererea n termen
de şase luni de la data primei prezentări a produselor sau serviciilor sub marca depusă, să se
prevaleze, de la această dată, de dreptul de prioritate n sensul art. 31.
(2) Orice solicitant care doreşte să se prevaleze de prioritate conform alin. (1) trebuie, n
condiţiile stabilite n regulamentul de punere n aplicare, să aducă dovada că produsele sau
serviciile au fost prezentate la expoziţie sub marca comercială nregistrată .
(3) O prioritate a expoziţiei acordată ntr-un stat membru sau ntr-o ţară terţă nu prelungeşte
termenul de prioritate prevăzut n art. 29.
SECŢIUNEA 4
REVENDICAREA VECHIMII MĂRCII NAŢIONALE
Articolul 34
Revendicarea vechimii mărcii naţionale
(1) Titularul unei mărci anterioare nregistrate ntrun stat membru, inclusiv o marcă
nregistrată pe teritoriul Benelux, sau al unei mărci anterioare care a făcut obiectul
nregistrării internaţionale cu efect ntrun stat membru, care depune o cerere de marcă
identică destinată să fie nregistrată ca marcă comunitară pentru produse sau servicii identice
celor pentru care a fost nregistrată marca anterioară sau cuprinse n acestea, poate să se
prevaleze pentru marca comunitară de vechimea mărcii anterioare n ceea ce priveşte statul
membru n care sau pentru care a fost nregistrată.
(2) Singurul efect al vechimii, n conformitate cu prezentul regulament, este că, n cazul n
care titularul mărcii comunitare renunţă la marca anterioară sau o anulează, este considerat n
continuare ca beneficiar al aceloraşi drepturi ca acelea pe care lear fi avut dacă marca
anterioară ar fi continuat să fie nregistrată.
(3) Vechimea revendicată pentru marca comunitară ncetează cnd titularul mărcii anterioare
a cărei vechime a fost revendicată este declarat decăzut din drepturi sau cnd această marcă
este declarată nulă ori cnd renunţă la ea nainte de nregistrarea mărcii comunitare.
Articolul 35
Revendicarea vechimii după nregistrarea mărcii comunitare
(1) Titularul unei mărci comunitare care este titular al unei mărci anterioare identice,
nregistrate ntrun stat membru, inclusiv o marcă nregistrată pe teritoriul Benelux sau al unei
mărci identice anterioare care a făcut obiectul unei nregistrări internaţionale cu efect ntrun
stat membru, pentru produse sau servicii identice poate să se prevaleze de vechimea mărcii
anterioare n ceea ce priveşte statul membru n care sau pentru care a fost nregistrată.
(2) Se aplică art. 34 alin. (2) şi (3).
TITLUL IV
PROCEDURA DE NREGISTRARE
SECŢIUNEA 1
EXAMINAREA CERERII
Articolul 36
Examinarea condiţiilor de depunere
(1) Biroul examinează:
(a) dacă cererea de marcă comunitară ndeplineşte condiţiile pentru ai fi acordată o dată de
depunere n conformitate cu art. 27;
(b) dacă cererea de marcă comunitară ndeplineşte condiţiile prevăzute n regulamentul de
punere n aplicare;
(c) dacă taxele pe clasificare, atunci cnd este cazul, au fost achitate n termenul stabilit.
(2) Dacă cererea de marcă comunitară nu ndeplineşte condiţiile prevăzute n alin. (1), Biroul
cheamă solicitantul să remedieze n termenele stabilite neregularităţile sau lipsa plăţii
constatate.
(3) Dacă neregularităţile sau lipsa plăţii constatate conform alin. (1) lit. (a) nu a fost remediată
n aceste termene, cererea nu se tratează ca cerere de marcă comunitară. Dacă solicitantul se
conformează invitaţiei Biroului, acesta acordă, ca dată de depunere a cererii, data la care sau
remediat neregularităţile sau lipsa plăţii constatate.
(4) Dacă nu se remediază neregularităţile constatate conform alin. 1 lit. (b) n termenele
stabilite, Biroul respinge cererea.
(5) Dacă nu se remediază lipsa plăţii constatate conform alin. (1) lit. (c) n termenele stabilite,
se consideră că cererea a fost retrasă, n afară de cazul n care reiese n mod evident care sunt
tipurile de produse sau de servicii pe care suma plătită este destinată să le acopere.
(6) Nerespectarea dispoziţiilor privind revendicarea priorităţii atrage după sine pierderea
dreptului de prioritate pentru cerere.
(7) Dacă nu se ndeplinesc condiţiile privind revendicarea vechimii unei mărci naţionale,
acest drept de revendicare nu mai poate fi invocat pentru cerere.
Articolul 37
Examinarea condiţiilor privind calitatea titularului
(1) Dacă, n conformitate cu art. 5, solicitantul nu poate să fie titularul unei mărci comunitare,
cererea se respinge.
(2) Cererea nu poate fi respinsă dect după ce solicitantul este n măsură săşi retragă cererea
sau săşi prezinte observaţiile.
Articolul 38
Examinarea privind motivele absolute de refuz
(1) Dacă marca este exclusă de la nregistrare, n temeiul art. 7, n ntregime sau parţial pentru
produsele sau serviciile pentru care marca comunitară este cerută, cererea se respinge pentru
aceste produse sau servicii.
(2) Atunci cnd marca are un element care este lipsit de caracter distinctiv şi cnd includerea
acestui element n marcă poate crea ndoieli asupra ariei protecţiei mărcii, Biroul poate cere ca
o condiţie pentru nregistrarea mărcii ca solicitantul să declare că nu va invoca nici un drept
exclusiv asupra acestui element. Această declaraţie se publică n acelaşi timp cu cererea sau,
dacă este cazul, cu nregistrarea mărcii comunitare.
(3) Cererea nu poate fi respinsă dect după ce solicitantul este n măsură să retragă sau săşi
modifice cererea ori săşi prezinte observaţiile.
SECŢIUNEA 2
CERCETAREA
Articolul 39
Cercetarea
(1) Atunci cnd Biroul a acordat o dată de depunere unei cereri de marcă comunitară şi cnd a
constatat că solicitantul ndeplineşte condiţiile menţionate n art. 5, ntocmeşte un raport de
cercetare comunitară n care sunt menţionate mărcile comunitare sau cererile de marcă
comunitară anterioare a căror existenţă a fost descoperită şi care pot să se opună, conform art.
8, nregistrării mărcii comunitare care face obiectul cererii.
(2) După acordarea unei date de depunere pentru o cerere de marcă comunitară, Biroul
prezintă o copie Serviciului central al proprietăţii industriale din toate statele membre care au
comunicat Biroului decizia de a efectua o cercetare n propriul lor registru de mărci pentru
cererile de marcă comunitară.
(3) Fiecare dintre Serviciile centrale ale proprietăţii industriale menţionate n alin. (2)
comunică Biroului, n termen de trei luni de la data primirii unei cereri de marcă comunitară,
un raport de cercetare care, fie menţionează mărcile naţionale anterioare sau cererile de marcă
naţională anterioare a căror existenţă a fost descoperită şi care pot să se opună, conform art. 8,
nregistrării mărcii comunitare care face obiectul cererii, fie constată că cercetarea nu a oferit
nici un indiciu cu privire la astfel de drepturi.
(4) Biroul plăteşte o anumită sumă fiecărui Serviciu central al proprietăţii industriale pentru
fiecare raport de cercetare comunicat de acest serviciu conform alin. (3). Această sumă, care
este aceeaşi pentru fiecare serviciu central, se stabileşte de către comitetul bugetar printr-o
decizie luată cu o majoritate de trei sferturi din reprezentanţii statelor membre.
(5) Biroul comunică nentrziat solicitantului unei mărci comunitare raportul de cercetare
comunitară şi rapoartele naţionale de cercetare care iau fost comunicate n termenul prevăzut
n alin. (3).
(6) La publicarea cererii de marcă comunitară, care nu poate să aibă loc nainte de expirarea
unei perioade de o lună de la data la care Biroul comunică solicitantului rapoartele de
cercetare, Biroul i informează asupra publicării cererii de marcă comunitară pe titularii
mărcilor comunitare sau ai cererilor de marcă comunitară anterioare menţionate n raportul de
cercetare comunitară.
(7) La sfrşitul unei perioade de cinci ani de la data la care Biroul a nceput să accepte
depunerea de cereri, Comisia prezintă Consiliului un raport asupra funcţionării sistemului de
cercetare stabilit n prezentul articol, inclusiv plăţile vărsate statelor membre, n temeiul alin.
(4), şi, dacă este cazul, propuneri de modificări corespunzătoare prezentului regulament
pentru adaptarea sistemului de cercetare ţinnd seama de experienţa dobndită şi de evoluţia
tehnicilor de cercetare.
SECŢIUNEA 3
PUBLICAREA CERERII
Articolul 40
Publicarea cererii
(1) Dacă condiţiile pe care trebuie să le ndeplinească marca comunitară sunt respectate şi
dacă termenul menţionat n art. 39 alin. (6) a expirat, cererea se publică, n măsura n care
aceasta nu este respinsă conform art. 37 şi 38.
(2) Dacă, după publicare, cererea este respinsă conform art. 37 şi 38, se publică decizia de
respingere atunci cnd este definitivă.
SECŢIUNEA 4
OBSERVAŢIILE TERŢILOR ŞI CONTESTAŢIA
Articolul 41
Observaţiile terţilor
(1) Orice persoană fizică sau juridică, precum şi grupurile de fabricanţi, producători,
prestatori de servicii, comercianţi sau consumatori pot depune, după publicarea cererii de
marcă comunitară, observaţii scrise la Birou, preciznd motivele conform cărora ar trebui
refuzată nregistrarea mărcii la Birou, n special n conformitate cu art. 7. Aceştia nu
dobndesc calitatea de părţi n cadrul procedurii n faţa Biroului.
(2) Observaţiile menţionate n alin. (1) sunt comunicate solicitantului, care va putea lua
atitudine.
Articolul 42
Contestaţia
(1) Se poate formula o contestaţie la nregistrarea mărcii n termen de trei luni de la
publicarea cererii de marcă comunitară, pe motivul că mărcii ar trebui să i se refuze
nregistrarea n temeiul art. 8:
(a) n cazurile prevăzute n art. 8 alin. (1) şi (5), de către titularii mărcilor anterioare
menţionaţi n art. 8 alin. (2), precum şi de către licenţiaţii abilitaţi de către titularii acestor
mărci;
(b) n cazurile prevăzute n art. 8 alin. (3), de către titularii de mărci menţionaţi n prezenta
dispoziţie;
(c) n cazurile prevăzute n art. 8 alin. (4), de către titularii mărcilor sau semnelor anterioare
menţionaţi n această dispoziţie, precum şi de persoanele autorizate, n temeiul dreptului
naţional aplicabil, să exercite aceste drepturi.
(2) O contestaţie la nregistrarea mărcii se poate, de asemenea, formula n condiţiile stabilite
n alin. (1) n cazul publicării unei cereri modificate conform art. 44 alin. (2) a doua teză.
(3) Contestaţia trebuie formulată n scris şi trebuie motivată. Nu se consideră ca formulată
dect după achitarea taxei de contestare. Pnă la un termen acordat de Birou, opozantul poate
prezenta fapte, probe şi observaţii.
Articolul 43
Examinarea contestaţiei
(1) n cursul examinării contestaţiei Biroul invită părţile, ori de cte ori este necesar,
acordndule un termen pentru aşi expune observaţiile asupra comunicărilor celorlalte părţi
sau ale Biroului.
(2) La cererea solicitantului, titularul unei mărci comunitare anterioare care a formulat
contestaţia va aduce dovada că, n decursul a cinci ani nainte de publicarea cererii de marcă
comunitară, marca comunitară anterioară a făcut obiectul unei utilizări serioase n cadrul
Comunităţii pentru produsele sau serviciile pentru care a fost nregistrată şi pe care se bazează
contestaţia, sau că există motive ntemeiate pentru neutilizare, deoarece la data respectivă
marca fusese nregistrată cu cel puţin cinci ani n urmă. n lipsa acestei dovezi, contestaţia se
respinge. Dacă marca comunitară anterioară nu a fost utilizată dect pentru o parte din
produsele sau serviciile pentru care a fost nregistrată, nu se consideră nregistrată, n scopul
examinării contestaţiei, dect pentru acea parte de produse sau servicii.
(3) Alin. (2) se aplică mărcilor naţionale anterioare prevăzute n art. 8 alin. (2) lit. (a),
nţelegndu-se că utilizarea lor n cadrul Comunităţii se nlocuieşte cu utilizarea lor n statul
membru n care marca naţională anterioară este protejată.
(4) Dacă consideră necesar, Biroul invită părţile să ajungă la o nţelegere.
(5) Dacă din examinarea contestaţiei reiese că marca este exclusă de la nregistrare pentru
fiecare sau doar pentru o parte din produsele sau serviciile pentru care este cerută marca
comunitară, cererea se respinge pentru produsele sau serviciile respective. n caz contrar, se
respinge contestaţia.
(6) Decizia de respingere a cererii se publică atunci cnd este definitivă.
SECŢIUNEA 5
RETRAGEREA, LIMITAREA ŞI MODIFICAREA CERERII
Articolul 44
Retragerea, limitarea şi modificarea cererii
(1) Solicitantul poate să-şi retragă oricnd cererea de marcă comunitară sau să limiteze lista
produselor sau serviciilor pe care le conţine. Dacă cererea a fost deja publicată, retragerea sau
limitarea sunt de asemenea publicate.
(2) Pe de altă parte, cererea de marcă comunitară nu poate fi modificată, la cererea
solicitantului, dect pentru a corecta numele sau adresa solicitantului, greşelile de exprimare
sau de transcriere sau erorile apărute, astfel nct o asemenea rectificare să nu afecteze n mod
substanţial marca sau să extindă lista de produse sau servicii. Dacă modificările intervin
asupra reprezentării mărcii sau asupra listei de produse sau servicii şi dacă aceste modificări
intervin după publicarea cererii, aceasta se publică cu modificările respective.
SECŢIUNEA 6
NREGISTRAREA
Articolul 45
nregistrarea
Dacă cererea respectă dispoziţiile din prezentul regulament şi dacă nici o contestaţie nu a fost
formulată n termenul menţionat n art. 42 alin. (1) sau dacă o contestaţie a fost respinsă
printr-o decizie definitivă, marca se nregistrează ca marcă comunitară, cu condiţia ca taxa de
nregistrare să fi fost achitată n termenul stabilit. Dacă nu s-a achitat taxa de nregistrare la
termen, cererea se consideră respinsă.
TITLUL V
DURATA, RENNOIREA ŞI MODIFICAREA MĂRCII COMUNITARE
Articolul 46
Durata nregistrării
Durata nregistrării mărcii comunitare este de zece ani cu ncepere de la data depunerii cererii.
nregistrarea poate fi rennoită, conform art. 47, pentru perioade de zece ani.
Articolul 47
Rennoirea
(1) nregistrarea mărcii comunitare se rennoieşte la cererea titularului mărcii sau a oricărei
persoane pe care acesta o mputerniceşte, cu condiţia ca taxele să fi fost achitate.
(2) Biroul l informează n timp util pe titularul mărcii comunitare şi pe orice titular al unui
drept nregistrat pentru o marcă comunitară n ceea ce priveşte expirarea nregistrării, naintea
respectivei expirări. Lipsa acestei informări nu implică responsabilitatea Biroului.
(3) Cererea de rennoire trebuie prezentată n termen de şase luni, termen care expiră n ultima
zi a lunii n cursul căreia se sfrşeşte perioada de protecţie. Taxele trebuie, de asemenea,
achitate n acest termen. n caz contrar, cererea mai poate fi depusă, iar taxele achitate, ntrun
termen suplimentar de şase luni care va ncepe a doua zi după termenul stabilit prima dată,
sub rezerva achitării unei suprataxe n cursul termenului suplimentar respectiv.
(4) Dacă cererea nu este prezentată, iar taxele nu sunt achitate dect pentru o parte din
produsele sau serviciile pentru care este nregistrată marca comunitară, nregistrarea nu se
rennoieşte dect pentru acele produse sau servicii.
(5) Rennoirea intră n vigoare a doua zi după data expirării nregistrării. Rennoirea se
nregistrează.
Articolul 48
Modificarea
(1) Marca comunitară nu se modifică n registru n perioada nregistrării, nici n cazul
rennoirii acesteia.
(2) Cu toate acestea, dacă marca comunitară conţine numele şi adresa titularului, orice
modificare a acestora, care nu afectează n mod substanţial identitatea mărcii aşa cum a fost
nregistrată la origine, aceasta poate fi nregistrată la cererea titularului.
(3) Publicarea nregistrării modificării conţine o reproducere a mărcii comunitare modificate.
Eventualii terţi ale căror drepturi pot fi afectate de modificare pot contesta nregistrarea ei n
termen de trei luni de la publicare.
TITLUL VI
TITLUL VI
RENUNŢAREA, REVOCAREA ŞI NULITATEA
SECŢIUNEA 1
RENUNŢAREA
Articolul 49
Renunţarea
(1) Marca comunitară poate face obiectul unei renunţări pentru fiecare sau pentru o parte din
produsele sau serviciile pentru care este nregistrată.
(2) Renunţarea se declar |
 |
Inapoi... |
 |
|
|
| Cautare marci depuse |
| |
Cauta o marca depusa |
|
|
Cauta o marca in U.E. / Intl. |
|
| Cautare marci depuse in anul 2024 |
| |
|
|
| Cautare desene |
| |
Cauta un desen |
|
|
| Marci in curs de expirare |
| |
|
|
|
|
|
